Fragil companion

Au fost unul lângă altul, spate în spate, piept în piept. Din gândul unuia lua naştere lumina, iar celălalt mergea pe firul ei. Din răsuflarea celui dintâi venea pe lume iubirea, iar ultimul se îmbăia în ea. Nimic nu putea rupe comuniunea sfântă dintre ei. Nimic nu fusese menit să îi despartă vreodată. Durea îndepărtarea cât de mică, se întuneca şi cerul la firava tristeţe ce ar fi îndrăznit să se strecoare între ei. Şi-au împărţit bucata de viaţă împreună, şi-au amorţit din căderi împreună, şi-au primit înălţările împreună. S-au iubit unul pe altul. Au murit unul cu altul. Şi din acea moarte împreună s-a trezit OMUL. La prima respiraţie a trezirii, a aşezat iubirea deoparte, nepreţuită comoară. A fost înţeles, de unii la cel dintâi semn, de alţii mult prea târziu, la ultima suflare. Companion fragil ne e iubirea de-a lungul vieţii, fără de preţ.

Amestec de nisipuri

Venise clipa, iar ea a înţeles că, deşi uşoară, ura nu avea loc în venele ei. Deşi simplu de scufundat sub greutatea loviturii, luntrea rănii ei plutea pe surâsul iertării. Clopotele anunţau întâmplarea uitată, iar luna se pregătea să învelească lumea cu somnul ei de noapte. Vântul alerga prin catedrala pustie, plin de dorinţe nebune, dar toamna îşi ţinea frunzele pentru ea. Din amestecul de nisipuri se scurgea aur pe braţele ei şi de sub pleoapa mării alba pânză a corabiei lui îşi făcea apariţia. Era târziu, ştiau amândoi că nisipul albastru al clepsidrei se scursese demult, dar Timpul le-a mai dăruit două fire de nisip şi astfel iertarea a început să curgă. Glasul ei ce dărâmase lucruri trăite o viaţă, liniştea acum veacuri de revoltă. Privirea lui ce odinioară înnegrise aripi de îngeri, acum stingea făclia ce topea nisipul. Haina de aur ce-i acoperea trupul şi o ţinea prizonieră redevenea nisip eliberând-o. De sus, din înalturi, el privea eliberarea fericit că presimţirile-i vor fi luate în seamă de acum.

Legătura

Am legătura iubirii pe ochi şi nu pot vedea când vântul răstoarnă lumea într-un sens pe care numai el îl ştie.
Un fir de roşu mi se desprinde din rochia pe care fluturii au visat-o pentru mine şi, ca să-mi desluşesc întunecările, încerc să mă ţin de el. Simt trecătoare risipiri de albastru, simt vârf de lance undeva în piept, simt roua vieţii pe picioare încă şi simt îngheţul ce urmează a veni. Şi toţi se tem de picăturile de ploaie, şi încă şi mai mulţi se tem de fulgii albi. Am murit, ştiu bine asta. Cântecul inimii mele m-a readus aici, Astăzi, Acum. Mi-e clară călăuzirea, mi-e clar că drumul curge numai într-un sens. Se tot deşiră rochia visată, dar ştiu că voi rămâne eu, aşa cum sunt. Şi simt că se deşiră şi legătura ce mă ţine, căci lecţia e învăţată.

Venin asuprit

Când glezna-mi se va acoperi de brumă şi marea îţi va lovi corabia de ţărm voi risipi din vorba mea, cea aşezată deoparte, pentru zile negre, şi voi striga numele tău. Când pânza albă ce te aduce la mine îmi va primi trupul îmbrăcându-l, voi lăsa ploaia să mă ude şi voi intra la tine în suflet să mă încălzeşti.
Când cea dintâi durere din această viaţă se va zbate să iasă la lumină, căci uitarea se aşterne peste ea, voi rupe cu dinţii săgeata-i otrăvită şi voi asupri veninul cu vindecarea adusă de sărutul tău. Când mâna mea va desluşi slovele înscrise în inima ta învăţându-ţi alfabetul, rana pietrei din inelul sfânt al iubirii va pleca într-o lungă călătorie. Îmi va rămâne puterea, îmi voi păstra şi visul şi cred că şi speranţa va încolţi cercei vii la urechile mele.
Când cea din urmă toamnă va rămâne fără frunze, pescarii vor uita să-şi lege bărcile de ţărm, voi lăsa zborul meu albastru să curgă prin venele tale.

Linişte în ceaşca mea de ceai

E linişte în ceaşca mea de ceai. Şi e o dulce amorţeală risipită-n drumul meu spre mâine. 
E oarecum ciudat. Eram obişnuită cu zburdalnica-mi nebunie zilnică. Liniştea m-a cuprins pe după umeri şi am căpătat puterea de a merge mai departe. Din coapta mea tristeţe a înflorit o lume în care întâmplările frumoase purtau un nume simplu: Oameni. Lumina mi-a călăuzit rămânerea în viaţă, iar clipa ce sclipea pe degetul meu mic, şi care altădată părea neputincioasă, mi-a prins în păr adierea iubirii. Şi viaţa mea s-a ridicat la luptă cu sabia în mâna dreaptă. Viaţa mea a uitat de resemnare şi a simplificat tăcerea dăruindu-i cuvinte. Viaţa mea şi-a adus aminte de ea, iar eu mi-am adus aminte de mine. Poate de aceea e atât de aromată liniştea din ceaşca mea de ceai.

Înălţare

Mi-e umărul uns cu mirul vieţii de odinioară, când fiinţa-mi nu era între două lumi, ca astăzi. Mi-e mâna acoperită de orhidee, cunoscătoarele depline ale înlăuntrului meu, de la care ar fi fost uşor de învăţat iubirea. Ar fi fost bine dacă nu deveneam fântână, ar fi însemnat mai mult dacă nu aş fi sorbit atâta suferinţă, ar fi durut mai puţin întâlnirea cu el.
Din franjurii tăcerii mele am croit o cale, din florile mândriei mele, pe care le-am rupt cu dinţii, m-am minţit şoptindu-mi singură în somn că-mi este bine. Şi nu mai ies din mine, şi nu mai merg pe drum, şi nu mai simt cum vântul vrea să-mi rămână în păr, şi nu mai văd adevărul, şi nu mai aud strigătele luptelor ce sunt date pentru el. Mă înţeleg albastră când ploaia încearcă să mă desluşească, mă tulbur la fel ca nisipul,  revoltată că soarele mă încălzeşte prea tare când respir, dar mă înconjor cu seninul zilei de mâine şi ştiu că pacea pietrei de care capul meu s-a lovit în cădere mă va înălţa.

Lecţia

Rămâne-mi astăzi lângă tâmplă, acolo unde-i locul zilei sfinte! Supune-te aceluiaşi îndemn la viaţă chiar dacă perdelele de muselin ale presimţirilor nu flutură în ritmul poeziei ce-ţi curge prin vene! Scufundă-te în albastra mea schimbare şi aruncă şaua, frâul şi zăbala ce te-au oprit din drum atât timp! Lasă mişcarea evantaiului meu să tulbure apele fluviului fără nume ce nu ţi-a lăsat corabia să-mi atingă malul!

Se întoarce toamna iar la mine în suflet şi vreau să-i dăruiesc roiuri de fluturi ce trăiesc mai multe anotimpuri. Amiaza privirilor calde şi fără de temeri se apropie, căci îi simt acceptarea. Din ochiul magic al clepsidrei timpului împlinit curg repetiţii. Noi ne-am  învăţat oare lecţia?