Rămâne-mi astăzi lângă tâmplă, acolo unde-i locul zilei sfinte! Supune-te aceluiaşi îndemn la viaţă chiar dacă perdelele de muselin ale presimţirilor nu flutură în ritmul poeziei ce-ţi curge prin vene! Scufundă-te în albastra mea schimbare şi aruncă şaua, frâul şi zăbala ce te-au oprit din drum atât timp! Lasă mişcarea evantaiului meu să tulbure apele fluviului fără nume ce nu ţi-a lăsat corabia să-mi atingă malul!
Se întoarce toamna iar la mine în suflet şi vreau să-i dăruiesc roiuri de fluturi ce trăiesc mai multe anotimpuri. Amiaza privirilor calde şi fără de temeri se apropie, căci îi simt acceptarea. Din ochiul magic al clepsidrei timpului împlinit curg repetiţii. Noi ne-am învăţat oare lecţia?
