Eu

Ca să mă pot schimba am acceptat drumul sortit. Ca să se întâmple a trebuit să îmi aduc aminte şi astfel în lumea aceasta am venit ştiind că până la urmă te voi găsi aşa cum te-am lăsat. În prag de suflet am respirat, iar umbrele pădurii noastre m-au recunoscut. Da, am fugit şi am urmat o cale pe care o credeam mai bună, dar astăzi reînvăţ că solstiţiul care va veni e deja împlinit. A fost o luptă drumul meu spre tine, însă pe ruperea de trepte glezna mea a fost tăcută. Răpeşte-mi clipele fără de tine, dă-mi iar puterea de a arde tămâie în templul în care slujeam oracolul, acolo unde mă rugam atât de des şi lasă-mă să fiu iar eu, cea care-ţi revine, aşa cum piatra albastră a iubirii a rostuit. E iarăşi lună, e iar lumină în ochii tăi, sunt iarăşi eu şi am învăţat atât de multe de la imensul teritoriu al inimii mele. Eşti tu peste tot şi nu mai este timp decât pentru noi. Pas în doi, sete de curgătoarea ta seva, miracolul revenirii mele la viaţă. Trupul meu devine lumină şi primul meu pas sunt eu.