Dansul binelui

Mă joc cu nisipul sărutat de soarele dimineţii şi alung toate gândurile negre astfel. E ceva ce am învăţat în copilărie şi m-a ajutat de multe ori să mă regăsesc în momentele grele. Prind cu putere nisipul călduţ în mâini şi îl ţin strâns, apoi îmi rostesc gândurile negre, toate vorbele pe care cei răi le-au aruncat fără să le înţeleagă, fără să ştie cât au rănit, toate durerile adunate de-a lungul drumului. Rog nisipul să ierte, aşa cum fac îngerii. Din rugăciune se desprind apoi scântei şi peste umerii mei arunc nisipul încălzit la pieptul meu. Durerea adunată de firele de nisip este spălată de valurile mării şi totul este curăţat şi iertat. Sufletul respiră liber şi ce este rău  uită drumul spre mine. Dansez de fiecare dată, e un ritual, deci mă repet. Dar nimic nu are un efect atât de binefăcător asupra răului precum acest dans al nisipului care îmi dă puterea să mă aliniez stelelor.