joi, 25 noiembrie 2010

Noua dimineata

In padurea vietii uneori se face intuneric de la atat de multa ura, iar inima ta are nevoie de sabie sa-l taie.
Te poate speria, de esti slab, multimea de corbi din fata ta, dar drumul tau trebuie sa nu fie drept ca sa poti merge pe el. Copacii pe langa care treci au nevoie de iubirea ta, caci ranile facute de trecerea altora, inaintea ta, ii dor.
Intuneric este si pentru ei, deci lasa-le lacrimi de lumina pe crengile ce te ating si vindeca-i de-ti este cu putinta!
Uneori pe acest drum inima ta va fi franta de mainile celor care mor de foame si va fi impartita intre ei.
Nu te ingrijora, lasa-i sa o ia cu totul, caci tie iti va creste alta. Lor nu...
Mintea ta va gusta din lacrima ce va curge din inima tulburata si astfel va intelege ca jertfa ta are nevoie de altar si pomul vietii iti va darui o noua inima.
E de ajuns sa curga sange si vei respira iar, si iar, si iar... E de ajuns sa lasi iubirea din tine sa treaca prin rana si totul va fi ca la inceput.
Nu toata lumea poate primi o alta inima in loc.
Nu toti oamenii au parte de acest privilegiu, dar tu esti inger, fiinta draga, deci nimic nu-ti este imposibil!
Ai venit sa ajuti, sa alini, sa culegi vant pentru cei ce n-au semanat nimic, sa intinzi arcul pentru cei ce nu vad nici macar la un centimetru in fata ochilor, sa indulcesti ceaiul celor care nu au apa si sa nu te opresti la jumatatea drumului atunci cand inima ti-e scoasa din piept si aruncata fiarelor hamesite ce scot fum pe nari si ridica praful...
Sa nu uiti sa multumesti pentru esecuri si sa aduni spinii ce te-au zgariat!
Gandurile tale au strabatut padurea intunecata si noua energie ce te-a atins in poiana cu Cercul de Foc te-a adus Acasa.
Esti de acum imuna la tot ce ar fi putut sa te inlature de pe calea dreapta, esti de acum aparata de aripi albe de lumina vie, esti de acum menita iubirii clare a noii dimineti ce se intrezareste incet.
Acum trebuie sa bati la fiecare poarta, sa atingi toate padurile intunecate pe care le vei intalni si sa le respiri tuturor in palme lumina pentru mai tarziu, cand vor avea nevoie de candela aprinsa!
Aspra uraciune a celor ce dorm nu va mai masura neantul, iar Cel ce te-a trimis aici, astazi, acum va stii ca ai izbandit... Si tu vei stii...