Se termina si timpul.
Se scurge legamantul si se nelinistesc nevoi.
Se limpezesc raspunsuri, se tot reneaga visuri si in curand cortina va fi trasa pentru o lupta mult mai inversunata decat se credea.
Si nu e intuneric, daca vrei sa afli, si nu e carbune lasat se raceasca, si nu e negru intim de interior de mina si nici intunecata, launtrica minciuna.
E doar intuneric, e noaptea sufletelor, e momentul alegerii, e clipa adevarului, e.... acea secunda ce va fi oprita intre trecut si viitor.
Este ASTAZI, mereu ASTAZI. Un ASTAZI perpetuu.
Libertate neegalata si iubire in vartejuri si furtuni solare.
Cupe pline de bunatate, de frunze mirosind a credinta si copaci cu ramuri de fulger.
Cand am ales lumina am facut-o cu mult inainte de acest ASTAZI si daca am urcat pe cal nu am avut nevoie de vreo sa.
Una cu fiinta ce goneste in noaptea acestui suflet ce-mi poarta azi lumina prin univers am fost. Mi-am retras gandurile aspre si am incercat sa indur, apoi am inteles ca ingerii mi-au stat alaturi si ce a fost mai complicat si de neinteles au purtat ei pe aripile lor. Drept e ca ISPITA a luat nenumarate forme, dar m-am ascultat de fiecare data si am invatat ca trebuie sa vina si momentul meu.
De nu as fi avut incercarile potrivite nu as fi lacrimat nici sange, nici pace, nici razboi si nu as fi echilibrat balanta ce mi-a daruit-o Cel de Sus. Deci panda dintre umbre nu e a mea, iar vantul ce suiera nu pe mine ma striga.
Caldura sunt, lumina si iubire si la mijlocul clepsidrei nemuritoare am ramas. A fost de ajuns sa clipesc si alegerea a luminat cararea pe care ochii de demon au cautat-o indelung, insa de acum sunt libera si potcoavele le-am lasat celor ce vor sa le arunce peste umar dormici de vreun castig facil.
Lumina in care fiinta mea triumfa este miere de cuvinte de alt inceput de lume, mai buna, mai blanda si mai binecuvantata de ingeri si de Dumnezeu.
