Am vrut să frământ aluatul mai mult decât de obicei pentru ca prăjitura luminată cu bucurie de lumânările în care vei sufla să fie copleşitoare.
Am visat la momentul tău de cel puţin un an, am dorit ca marea să aibă culoarea ta, te-am sărbătorit în fiecare clipă ştiind că îţi va face bine şi ochii tăi vor fi scânteietori.
Umărul meu, întotdeauna acolo unde trebuie, ţi-a călăuzit fruntea spre el; intenţia gândului meu de lumină a spulberat toate furtunile ce se loveau de ţărmul tău; şi mi-as dori să presar scântei de iubire pură ca să nu uiţi că mi-eşti soră acolo unde numai noi ajungem, dar şi aici.
Toate acestea le-am dorit pentru tine şi mi-am acordat chitara ca să ţi le cânt în prag de iarnă şi de sărbătoare vie a sufletului tău curat, atât de dornic să ajute şi să vindece.
Apoi, te-am văzut aşteptându-mă în cel mai duios apus de soare şi răsărit de sor şi am înţeles că din cântecul meu jumătate e scris de tine pentru mine... Şi dacă rostesc La mulţi ani, suflet drag sufletului meu e ca şi cum pe umărul tău îmi odihnesc la rându-mi fruntea şi risipite pe strunele chitarei îţi sunt notele fiinţei! Dacă am să aştern cuvinte pe hârtia veche de când lumea mai mult ca sigur ai aflat că lumina dinlăuntrul meu e ceea ce-ţi dă putere pentru mâine şi dacă răspunsul meu e La mulţi ani încă o dată e clar că înlăuntrul tău e şi forţa mea! Drept pentru care darul meu pentru tine eşti tu în cea mai pură, frumoasă şi simplă formă!
