luni, 7 februarie 2011

Alegere

Sunt iarna si daruiesc alb tuturor celor care nu au. Sunt pas grabit ce uita sa paseasca si daruiesc aceasta pace celor care nu au sau nu stiau ca ea exista. Sunt insasi esenta vietii, libertatea, si o daruiesc tuturor celor ce-si rup unghiile in cautarea ei, celor ce-si construiesc visurile din aceasta caramida, celor ce tin in palme fulgul meu de nea si nu-l inlantuie si nu-l topesc cu rasuflarea lor. Sunt bucuria de a crede in ceva si-o daruiesc tuturor celor ce-si fac raspunsuri din intrebari, celor ce se stiu simpli desi sunt complexitatea unui miracol, ei insisi. Sunt tristetea ce-si daruieste din lacrimi celor care nu cuvanta si nu pot sa-si strige durerea, celor stransi cu usa sau cu gandul, celor ce vremelnic adapost isi cauta in cuibul mortii. Sunt pamant iesit la pensie mai devreme decat preconiza, sunt corabia de la celalalt capat al somnului, sunt raza de soare vanduta la taraba de copilul uitat de mama lui pe camp, sunt scena finala peste care cortina nu cade inca, sunt privirea roza a petalelor cazute din necredinta fetei de pe banca unui parc nestiut, sunt banalul de dincolo de timp si duc povara ninsorii mele mai departe cu fiecare anotimp. Intre mine si nemurire e doar alb intins. Intre mine si moarte e la fel de alb. Nimic nu te poate indruma spre calea cea buna. Doar  tu, omule, poti alege ce ti-e dat...