Piatra verde m-a încălzit şi am reuşit să mă ridic în picioare de dragul tău.
Am refuzat să rămân prizonieră ţipetelor neţipate din sufletul meu şi l-am lăsat să te primească şi să te strige pe nume.
Mi-am ieşit din sălbăticie şi nou-născuta fiinţă care sunt te cuprinde, fără să-şi mai arunce ochii spre trecutul atât de prezent, şi ţi se dăruieşte prinzându-ţi-se de reverul hainei.
Poartă-mi iubirea, iubitul meu alb, uitând de amintirile viitorului trecut ale cărui urme încă le zăresc pe chipul tău şi astăzi!
Pe stânca unde mi-am lăsat veşmintele topite de căldura ta am găsit un surâs şi mi l-am aşezat pe chip, sperând ca fericirea mea să lumineze întreaga lume.
