Mă topesc curată în tristeţea din privirea ta şi astfel, completându-ne, curgem firesc în universul ce şi-a rupt din stele pentru noi, să fim.
Din literele adânci ale numelor noastre o apă limpede răzbate şi astfel se răcoresc toate sufletele bune ce-şi caută liniştea. În fiinţele noastre suferinţa a încetat să trăiască. Prea multe lacrimi căzute au înecat-o şi, astfel, împletirea noastră sfântă, scrisă cu multă vreme înainte, va cunoaşte doar necondiţionata bucurie a dăruirii.
Ce fiinţe magice şi-au pus dorinţa pentru noi?
Dornică sunt de asfinţitul privit în braţele tale, dulce neastâmpăr de dor, grăbită aşteptare a ploii ce cade din cerul gurii tale pe trupul meu cu stele îngheţate presărat.
În cercuri din ce în ce mai mari ne înălţăm urmând îndemnul lor şi ne este nesperat de bine, miracole se nasc din paşii dansului nostru.
Tămâia iubirii noastre sfinţeşte lăcaşuri uitate şi arde tot ce trebuia ars. Limpedele apei izvorului nostru curăţă tot ce trebuia curăţat. Nici o stea nu mai ştie ce e nefericirea de acum. Şi-au luat lumină de la noi.
