Din cartea deschisă numită fiinţa mea doar tu poţi să citeşti aşa cum scrie cu adevărat. În lumina ta, literele mele au alt înţeles. În lumina mea cuvintele rostite de tine se topesc altfel. Mă încearcă zbateri de aripi de fluturi pe care i-am atras de când m-ai deschis, mă linişteşte răcoarea pe care adierea lor mi-o oferă şi mă simt număr demn de luat în seamă de matematicieni cu priviri uimite.
Mi-eşti ghid înţelept printre ruinele din care nu poţi privi decât cu mii de ani înainte, din lespezile aspre ale marilor bătălii adunăm lacrimi de îngeri şi mii de cuvinte pierdute de soldaţi pe câmpul plin de mărăcini ce s-a dezvăluit ochilor noştri.
Mă simt o stea pe care fericirea o invadează de fiecare dată când mâinile tale ating paginile cărţii care sunt, iar inima mea devine filă pe care tu aşterni versuri ce nu vor dormi niciodată.Uneori mâna ta adoarme pe genunchiul meu şi atunci sărutul meu o mângâie inspirând-o pentru încă o zi.
Şi pentru încă o zi...
