Pe treapta iubirii

Zbateri de aripi traiesc in miez de fiinta-mi de cand te stiu si rupta mi-e lacrima de lipsa ta. De mine fug toti cei ce-ti vad lumina si idei oprite pe gene te asteapta in prag de viata noua.
Razbate dinlauntru-mi durerea de a nu fi cunoscut nuanta binelui pana la tine si simt cum incolteste iubirea cu fiecare fir de nisip trecut prin talia clepsidrei careia timpul i-a daruit puterea de a cerne visuri.
Visul meu e libertatea fiintei tale si impotrivirea altora imi da puterea de a topi lanturile acelor ganduri deloc binevoitoare. Mi-am intins arcul si am tintuit nedreptatea vietii tale pe stalpul infamiei naucind astfel si nedreptatea vietii mele.
Si totusi, ma intreb daca nu cumva tocmai nedreptatile ne-au ridicat pe treapta iubirii...