Ai încercat vreodată să asculţi cântecul luminii? E greu, dar nimic nu e complicat când ştii că eşti simplu şi eşti parte din nimic. Soarele mi-a dat o parte din veşmântul lui, acoperindu-mă. Tăcerea mea l-a impresionat şi am primit cu bucurie vestea că m-am schimbat şi trebuie să mă ridic. Eşti prea zgomotos, trebuie să taci mult, să fii liniştit ca să auzi lumina. Lasă apa să te mângâie şi să-ţi dezvăluie adevărul despre tine! Lasă focul să iasă din tine şi să cureţe pământul, doar astfel vei descoperi calea! Lasă inima să-ţi spună adevărul. Lasă-mă pe mine să-ţi spun că nu eşti tu, pentru că ştiu sigur cine sunt eu. Ştiu ce am de făcut, îmi cunosc fiecare pas, fiecare oprire de acum înainte. Dacă iubire este ceea ce simţi pentru mine deja ţi-ai dat seama că nu eşti tu. Şi va trebui să mă eliberezi. Fără să fiu liberă nu am să pot zbura aşa cum doar sufletul meu o poate face. Eu am deschis uşa în care sufletul tău era prizonier, cheia e la tine în palme. Am lăsat iubirea mea să te elibereze. Ai încercat vreodată să renunţi? Învaţă, pentru că nu mai este timp şi abia atunci vei afla cu adevărat cine eşti. Când lama vieţii taie până la rădăcină, abia atunci vei ieşi tu, cel adevărat, din ascunzătoarea în care ai intrat la venirea ta pe lume. Cântecul luminii te face din ce în ce mai luminos. Dar trebuie să taci, să fii liniştit ca să-l auzi.
