Revenire la culoare

Am lăsat capul pe spate şi am privit cerul. Din plumbul lui cavalerii sorţii şi-ar fi putut încropi armuri nemaivăzute. Din norii lui sfâşiaţi menestrelii şi-ar fi strâns note ca să aibă inspiraţie pentru nopţi aproape de foc. Eu am adunat din ce a rămas în urma lui şi astfel mi-am croit un veşmânt de zi cu zi. Îl port astăzi, acum. Cu veşted chip de clipă fără de rost am întins palmele a rugăciune şi când ploaia va cădea voi fi spălată de tot răul adunat. Veşmântul meu va căpăta culoare şi cerul va reveni la viaţă. Şi eu la fel.