Fără de cântul ei n-aş fi ştiut că vine toamna, fără de ea n-aş fi fost poate niciodată eu.
Fără atingerea palmelor ei n-aş fi ştiut ce înseamnă mângâierea Adevărului şi fără Dragostea ei în 3 n-aş fi Plecat puţin, dar Concomitent cu Cărăbuşul am răscumpărat Marea şi n-am ales să tac.Am ales să scriu despre magia pe care o trăiesc ascultându-i glasul, despre lacrima ce se topeşte pe obraz în drumul ei spre libertate, despre sămânţa de mine însămi ce încolţeşte amintindu-mi de ce sunt aici şi despre ziua în care culoarea roşie a fost doar a ei.
Mai frumoasă ca Albă ca Zăpada rostea gura unui copil ce asista la împlinirea Lunii, atât de mult peste puţin de simplu şi atât de dulce pas de vals ce a topit gheţarii la nord de ultima răbufnire a urii. Aleg să renasc lumină cum am fost odinioară şi sunt, aleg să mă dăruiesc la fel ca tine, aleg să îţi spun MULŢUMESC ca exişti ţie, celei mai frumoase ca Albă ca Zăpada...
