În mijloc de suflet lumina trăieşte intens şi chinul ei îndepărtează impurităţile. Mi-am scos chipul şi-l privesc uimită să descopăr culoarea calmă a toamnei ce se prelinge de pe pleoape. Castane coapte la focul iubirii cad în mijloc de suflet şi nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu mine. Mă privesc în ochi şi nici o sclipire nu se zăreşte în ei, aşa cum altădată se întâmpla.
