În fiecare zi încerc să mă iert şi ştiu că astfel îţi urmez sfatul. Mă ridic aşa cum mi-ai spus să o fac, fruntea mea nu mai atinge ţărâna şi zâmbesc ca în clipa în care trandafirul meu roşu te-a zărit şi ţi-a atins buzele a fericită întâlnire. Şi am privirea ta în vene, şi am pe buze ultimul tău cuvânt. De ce e apa limpede în preajma ta, de ce mă limpezesc când eşti lângă mine? De ce eşti încă atât de departe? Marea s-a retras când ai fost lângă ea, se limpezise şi ea de atât albastru cât aveai. Pentru cea mai mică perioadă de timp, pentru o secundă aş vrea să simt că sunt iar în umbra aripilor tale şi să pot respira iar. Ca apoi să pot să trăiesc din nou... E clipa mea cu tine şi nimic nu mi-o poate lua.
