Te-am sarutat in mjilocul furtunii, iar tu m-ai tinut in brate in timp ce natura se dezlantuia si clipa aceea a ramas in carnea ce-ti poarta de atunci amprenta. Desi mi-ai fost aproape multa vreme, a trebuit sa astept sa invat mai intai sa mor, caci doar astfel poarta spre lumea ta mi se putea deschide. Nu am mai cunoscut simtirea aceasta de necuprinsa libertate, de deplina liniste… Esti crezul meu de atata vreme incat acum, cand stiu ca ai inteles durerile prin care am trecut si mai ales cand le cunosc si eu pe ale tale, nu pot sa nu ma intreb de ce nu ti-am luat urma mai devreme. Tu ai stiut si nu mi-ai spus nimic, mi-ai trimis doar cate un semn din cand in cand la care nu am raspuns de teama de a nu fi iar ranita din nou. Stiam ca nu trebuie sa simt astfel caci tu esti TU si datorita tie am invatat sa lupt cu haita, chiar daca uneori merg alaturi de ea, am invatat sa nu raspund la urlet, sa nu ma dau de gol. Am invatat ca viata poate fi traita cu zambetul pe buze si impreuna cu tine am reinvatat sa mor. La fiecare sarut pe care ti-l daruiesc in viscolul ce-si face de cap afara stiu ca privirea mea nu poate sta in tina, caci eu pe tine trebuie sa te iubesc.
Iubirea ta ma sapa in adancuri si simt cand dai de diamante. Ma slefuiesti cu mainile goale si ma imbraci in calda ta rasuflare, iar trupului meu nu-i mai trebuie alt vesmant. Acolo sus ne-am legat sa ne regasim Astazi, Acum si drumul nu ne-a fost mereu lumina. Si mi-a fost teama c-ai uitat de mine si-n mii de chipuri te-am tot cautat. Cum as putea sa uit vreodata clipa in care cu duiosie in vis de mana m-ai luat? Te-am vazut alinat de iubirea ce-ti port dintr-un trecut in care ne-am rostit firesti credinte si-n calde juraminte ne-am scaldat. Si iubirea-mi pentru tine depaseste viata, iubirea-mi pentru tine depaseste moartea, si cuvintele-mi nezise iti ning pe tample la fel cum ma preling si eu pe chipul tau.
Am coborat din stele pentru tine, la fel cum ai facut si tu.
Mi-e rost sa stralucesc iubindu-te pe tine si as vrea sa stii ca te iubesc cat sa te aduc acasa, printre stelele ce numele noastre rostesc...
