Mi-a luminat visul un Unicorn ce a avut se pare drum si pe la mine...
Era inainte de rasarit si coama sa mi-a atins cu grija fata. Nu mi-a vorbit deloc, dar il intelegeam.
Mi-a atins mijlocul fruntii cu lumina lui si am inceput sa vad imagini dintr-o lume pe care am simtit-o tot timpul langa mine, doar ca mi se spunea mereu ca nu exista.
Nu era nimic fantastic in ce vedeam, totul era simplu. Oamenii se ajutau, animalele ii urmau, copiii radeau, totul stralucea si cand m-a vazut un copil si-a intins bratele spre mine. Mi-a spus bine am venit si mi-a sters lacrima ce a cazut pe obrazul meu alb.
Emotiile mele i s-au parut interesante micului baiat si a inceput sa-mi puna intrebari: Cine sunt? Cum ma cheama? De unde vin? Ce stiu sa fac? I-am raspuns cum m-am priceput si m-a rugat sa ne jucam. Am zambit... Nu mai stiam demult ce insemna asta.
Cum era asa de senin l-am intrebat daca vrea sa inaltam zmee. M-a privit uimit. Nu stia ce inseamna. I-am chemat si pe ceilalti copii si i-am intrebat si pe ei, dar nici unul nu intelegea. Atunci le-am spus ca avem treaba. Am adunat ramurele, bucati de panza, pene, tot ce am crezut potrivit. Apoi, fara sa ne gandim cat timp vom sta sa mesterim ne-am straduit sa facem cateva minuni din ceea ce descoperisem prin casele parintilor. Cand am fost gata le-am ridicat si mi-am dat seama ca vantul nu batea deloc. In aceeasi clipa Unicornul a batut din copita lui si zmeul pe care il tineam in maini a prins putere. Mi-am privit complicii in ochi si zambind am luat-o la fuga pe iarba verde. Cu o mana am tinut zmeul pana s-a inaltat putin apoi am inceput sa-i las sfoara... Acesta era sus si copiii topaiau de fericire. unul cate unul a inceput sa inalte cate un zmeu, iar cerul avea cel mai frumos curcubeu. Nu mai simtisem niciodata libertatea aceasta deplina.
Unicornul meu alb ca zapada mi-a trimis un gand de intelegere si multumire. Imi aratase calea pe care trebuia sa merg, era atat de simplu, dar mie nu-mi trecuse niciodata prin minte.
Baietelul care ma intampinase era imbujorat si printre chicoteli si harjoneli imi spuse ca daca asta stiu sa fac e bine sa ma tin de treaba. Si apoi, fericit il prinse in brate pe Unicorn si-i multumi. Apoi, il privi in ochi si am avut sentimentul ca i-a spus ceva. Nu am reusit sa aud oricat m-am straduit. Am inteles ca era vremea sa plec, dar m-am intors si l-am imbratisat pe baiat si i-am spus pe nume fara sa-l stiu. Baiatul se uita la mine cu ochii mari de fericire si apoi la Unicorn, ca si cum ar fi impartasit amandoi un secret. Mi-a asezat apoi in palme o pana albastra si mi-a sugerat ca atunci cand va veni vremea sa incep sa scriu si el va veni...
Cu acea pana m-am trezit in zori ca-mi gadila fata.
Lacrimi imi inundau obrajii caci intelegeam visul care nu fusese vis deloc... Si am privit pana aceea albastra in nestire pana cand intr-o zi am decis sa scriu, iar ceea ce asternut a fost pe hartie a fost numele lui... Al celui ales sa vina pe lume cu ajutorul meu... Scriindu-i numele i-am dat viata acolo unde el astepta si am inteles de ce i-a multumit Unicornului ca m-a adus la el. Ca i-am rostit atunci numele iar nu era lasat la voia intamplarii... Si zambetul lui pentru recunoasterea mea era... Acum inalt zmee pana la venirea lui si i le pun deoparte ca sa stie ca e bine venit. In fiecare zi vorbesc cu el prin ceea ce scriu, iar inainte de Rasarit cand vad curcubeul stiu ca si el inalta zmee acolo pentru mine.
