Sa ninga lacrimile mele de sange, mama, mi-as dori.
Sa inghet, mama, as vrea, poate cand primavara va veni voi curge limpede, nu ca acum.
Sa ma transform in rau interior, care nu a auzit de cuvantul dor, as vrea, mama, dar din pacate nu pot.
Nu stiu de ce iti spun abia acum aceste lucruri, oricum ele sunt de neinteles, mama, mi-e bine cunoscut.
Nu stiu de ce simt o nevoie atat de puternica sa-ti pronunt numele des, mama.
Poate ca si asta imi doresc destul de mult.
Ce stiu e ca durerea nu poate fi impartasita cu nimeni atunci cand este mult prea mare.
Te-ar coplesi a mea, maicuta, crede-ma! Nu ai putea sa faci un pas cu ea in sufletul tau drag!
Curg multe lacrimi din turturii tristetii mele si nu ai reusi sa le faci fata!
E rau involburat de lacrimi, mama, si tu nu stii si nu vei afla vreodata toata durerea din sangele lor.
E tot ce ma face sa merg mai departe!
N-ai fost in ceea ce am trait, nu poti intelege alegerile mele, nu stii rascrucea vietii mele ce sens a capatat astfel indurand. Am ales, deci sunt suma alegerilor mele si sunt o fiinta dreapta si am coloana la fel.
Respect, iubesc si am credinta, am prieteni dragi si frati de suflet si surori.
Am devenit din buna in mai buna, deci nu aveam cum sa gresesc asa cum crezi!
Pacat ca nimic din ce am avut de dus in spate nu poate sa-ti arate ca mi-a fost greu, de neindurat.
Si daca vezi ca inca merg, si daca vezi ca inca am putere, si daca vezi ca inca pot sa mai zambesc, nu-mi da cutitul ca sa-mi tai din aripi. Asa ceva imi e cu neputinta.
Da, poate raman fara de vlaga intr-o zi, dar Dumnezeu imi trimite cate un inger sa ma ridic si sa ajung unde mi-e dat. Da, poate mai plang cu norii la cate o intretaiere de drumuri, dar ii si mangai, caci au nevoie de vindecarea mea. Da, mama, poate iti par nebuna cand ajut necunoscuti, dar suflete curate sunt si ei.
Poate ca alambicata iti pare calea mea, dar EL asa a vrut sa fiu. Cine sunt eu sa-l contrazic!?
Si da, maicuta, tot ce am acumulat de-a lungul vietii in ciuda a ceea ce crezi tu nu au fost rele, greutati, vinovatii, regrete, ci bucurii marunte, fericiri de-o clipa, vindecari de suflete, sprijin pentru cei carora nu le zambeste nimeni si amintiri de pus pe rana.
Aceasta sunt, mama. Eu sunt fiica ta.
As vrea sa pot fi altfel, dar nu as mai fi cea pe care EL a trimis-o aici, astazi, acum....
Ce tie ti se pare rau, de fapt e bine.
Ce tie ti se pare cumplit, de fapt e drept.
Ce tie iti pare crunta nebunie, de fapt e simplu si firesc, e natural.
Ce tie ti se pare abrupt, mie imi pare bun de escaladat.
Nu-mi voi cere niciodata scuze pentru ceea ce sunt!
Nu-mi voi ocoli destinul pentru ca asa vrea gura lumii!
Nu voi accepta jugul, voi alege intotdeauna libertatea!
Nu voi trai niciodata dupa regulile cuiva, ci numai dupa vocea inimii mele, care este vocea LUI.
In ultima vreme am invatat sa o ascult, sa ma ascult, sa IL ascult!
Si cata vreme zbor si ma inalt nimic nu poate fi gresit!
Si poate ca e bine sa ma ninga acum, voi fi curatata pana la primavara!
Si poate pana atunci voi fi mai libera ca oricand zburand acolo unde doar ingerii cunosc culoarea cerului.
