Astazi, Acum am spus vietii da...
Si ma astepta de atat de multa vreme.
Am acceptat ca sunt singura care ma poate sustine, singura care ma poate mangaia atunci cand am nevoie, singura care isi poate privi frumusetea launtrica asa cum este ea.
Am privit in mine ca-ntr-o oglinda si m-am vazut fiinta de lumina care sunt, fiinta de iubire care am ales sa fiu. Am ochii deschisi, m-am prins de mana si mi-am rostit mie insami "Trezeste-te, fata!". Esenta din iubirea LUI, mai stralucitoare ca oricand. Tu ai avut dreptate, suflet drag, de multe ori mi-ai spus ca este simplu. Ai asteptat sa ma trezesc si ai invatat rabdarea cu mine. Acum vad fiecare fiinta cu ceea ce am acceptat ca sunt si recunosc ca pentru ele exista propria cale. Chiar daca se mai impiedica, mai cad, se impotmolesc, ele pot alege simplu calea lor. E simplu pentru ca iubirea musteste din fiinta mea si am inteles cascada acestui sentiment. Am inteles ca acolo, undeva, exista si intuneric si am acceptat si acest lucru. Iubirea este simpla. Totul este Astazi, Acum, aici pentru mine. Pentru noi toti. Incredere, compasiune, lumina. Toate sunt in mine si le daruiesc fara sa imi pese daca se mai intorc la mine. Rad, plang, ma bucur de tot ceea ce vad si stiu ca este perfect si mai ales este simplu. Am lasat regulile sa moara de foame, de acum respir numai pentru mine si traiesc in sfarsit... Ador fiecare culoare, o iubesc si-i acord increderea mea, ador fiecare cuvant, fiecare forma, fiecare drum, copac, floare, casa, inima sau fiinta. Le ofer iubirea mea simplu, liber si deschis. Nu ma mai ascund in spatele gandurilor si aleg sa devin calauza. Acum stiu, acum indraznesc, acum vreau, acum pot, acum stapanesc, acum tac, acum respir, acum e liniste in mine insami si sunt calauza...
