Cantec

Pe stanca unde te astept de atat timp mi-am lepadat vesmintele, caci in afara de suflet nu am nimic de pret cu mine aici, pe pamant. Simt focul sacru din templul vechi si alb si-l intrezaresc cand dimineata ma mangaie. Stie ca la venirea ta vom atinge buzele noastre de licoarea Miresei Lumii si-i vom pasi pragul, stie ca nimic nu va rupe iertarea dintre noi, stie ca si eu, si tu cunoastem limba straveche si o scriem cu picaturi de sange. Ni se canta deja amandurora, iar intre noi n-au mai ramas decat doua rasarituri si doua apusuri. Ni-s radacinile ceresti si din impletirea noastra reincepe lumea.