Primul pas

Pe poarta intredeschisa dintre lumi nu poti intra oricum. Faptura firava mi-e zidita in a ta si continua impletire ne straluceste cararea ce trebuie urmata. Ne suntem alba impacare, iar cerul ni se risipeste in priviri, de aceea trecerea ne este curata si fara de griji. Am presimtiri de poezie pe sub gene si nici o ceata nu o poate ascunde oricat ar incerca. Cuvantul si ideea ne cutreiera unindu-ne pentru cat focul vesnic al muntelui sacru de dincolo de poarta. Batranul zilelor ne-a ocrotit si de acum nimeni nu ne mai poate intoarce din drum. Poate ca aici e iarna grea, dar mi-e cald si bine dupa primul pas ce a depasit ceata. Ce sunt am fost devenind una cu tine, cel care esti fiind ce ai fost.