Te-ai oprit pe obrazul meu si respir libertate odata cu tine, iubitul meu alb!
Mi-am lasat talpile sa-si ridice fruntea din tina si in lacrimile intunericului fara de care n-as fi stiut ca esti lumina las graul sa incolteasca a treime.
Din groapa cu lei te ridici invingator si ganduri curate ma fac partasa la victoria ta. Stiu ca privirea neincetata inlauntrul inimii e hotar pentru focul din noi, iar petalele cazute incalzesc brazda uitand seceta din ultimele vieti. Rasuflare mi-esti ca pret al adevarului si zaresc arhanghelii luptand de partea ta. Armura mi-e iubirea pentru tine si locuind in aceeasi lumina abia acum devine neclintita. Naluci de odinioara cauta sa te tina pe loc, dar fara uraciunea pustiirii lor n-ai stii cat de plina de iubire e lumina. Amaraciunea-ti devine astfel dulce si fiinta ti se imbata de dor de tine. Doar libertatea ti-e candela sfintind taina vietii si a mortii. Pastreaz-o aprinsa si poti muta si muntii de vei vrea!
