Pe drumul spre acolo unde eşti copacii strălucesc în soarele dimineţii, iar mâinile mele aşteaptă adierea ta moale. Pe stânca cea mai înaltă a vieţii genunchii mei cunosc bucuria pasului înainte, spre ceea ce stelele ştiau mai înainte de noi. Păsările se aşază pe umerii mei recunoscând amprenta tandreţii tale. Infinita-ţi duioşie le atrage. Miracol se numeşte clipa în care la marginea nopţii te-am văzut renunţând la dezlănţuire, pentru a mă proteja cu braţele tale.
Unde este voinţă există şi o cale, iar eu cred în tine. Păşesc pe urmele tale, pentru că aşa simt că trebuie. Să ning şi să acopăr durerea ce nu te lasă să respiri. Înapoi nu există cale, ci numai înainte. Viaţa este un somn continuu, puţini sunt cei care ştiu să doarmă puţin. Cine nu vrea să zboare nu are decât să nu o facă. Eu am ales să zbor cu tine şi să te iubesc.
