Mi-ai daruit lumina si viata ta se schimba, iubitul meu alb. Simt. Te simt. Iubesc. Te iubesc!
Mi-ai luat din povara si ti-am anulat din tacere, mi-ai sters din durere si ti-am dat un punct de sprijin.
Imi doresc sa rastorni universul si sa schimbi tot ce trebuie schimbat.
Nimic din ceea ce ceata lasa la iveala nu te mai poate atinge, nimic din ce putred este in trunchiurile moarte ale padurii pe care ai crezut-o verde cand ai patruns in ea nu mai are putere asupra ta.
Ai samanta Libertatii in palma-ti.
Lasa-o sa incolteasca si fii liber asa cum iti doresc!
Primavara e la fereastra ta, acolo unde i-am lasat stergarul alb ca sa se stearga pe maini de zapada cu care iarna a curatat sufletele. Primavara alearga prin venele tale, stiu ca nimic nu-ti este imposibil, de aceea las pe perna ta sarutul meu trandafiriu sa te calauzeasca si sa te vegheze. Biete cuvinte de alint mi se par putine si fara de puterea pe care doar sufletu-mi ti-o poate oferi. Pasare in zbor ma simt si vin la tine in fiecare noapte sa alung ce-i lut, ce-i grav, ce-i nevisat de tine si sa te iubesc.
Fii liber, iubitul meu alb!
Fii asa cum te stiu de cand cerul iti cunostea nemarginirea luminii!
Fii tu, cel pe care il iubesc de atatea vieti!
