Lasă-mă vie în scântei să te ating atunci când o voce de undeva, din alte colţuri, îţi va spune că nu se cuvine!
Lasă-mă să picur lumină incandescentă peste tine atunci când frig vreodată îţi va fi!
Lasă-mi uşa întredeschisă în privire şi lasă-mi mie viaţa liberă cu tine din stepa unde doar Lupul alb este stăpân!
Lasă-mi prin testament tot ce crezi că ar putea pieri, lasă-mă pe mine ţie, dar fără virgule între noi!
Lasă deoparte orice gânduri de plecare, lasă să alunece pe lângă tine versul alb, tu dă-mi-l mie şi promit că îţi las ţie rimele perfecte!
Şi lasă-mă în cele patru puncte cardinale, în cerul plin cu stele şi dincolo de ele, dar şi în abisul cel mai de demult, căci unde e iubire ne este scris de dincolo de gând să fim!
Lasă-mi-te mie!
