Adun zăpada Lunii în palme căci este plină astă seară şi astfel găsesc poteci spre stele pe care nimeni nu le-a atins vreodată. Parfum de vindecătoare ierburi desprinse din soare ne învăluie şi ne revin amintiri din visul de atunci. Am pribejit şi eu, şi tu, dar astăzi e timpul pentru îngeri. E timpul pentru albul pur. E timpul nostru. E timpul iubirii. E timpul adevărului. E timpul ascensiunii. E TIMPUL SIMPLU. Curg valuri de sfinţenie prin trupurile noastre, iar lutul se înmoaie redevenind scânteie. Păsări albe deschid zările şi cât vedem cu fiinţa totul e lumină. Ne-am risipit în dăruirile trecutelor două vieţi şi abia astăzi un fluier alb ne împrăştie cântecul împlinirii în univers. Aici ne este locul, aici ne este timpul, aici ne-am desprins atunci şi aici ne-am regăsit acum. Scriam cu pene căzute din aripile tale de atât de multe veacuri şi aşterneai puternica dezlegare a rimelor perfecte cu ceea ce pierdusem şi eu. A ta, să scrii cu literele mele. A ta, să luminezi întreaga lume. A ta, să trosneşti oasele viitorului conjungâdu-l la prezent. E timpul să citim din Cartea cu file ce vibrează în rafale şi e timpul să facem viaţă din nou. Simplu. Din nou...
