Prima zi din viata care a fost demult

In cea mai lunga noapte gandurile mi-au fost doar la tine, si este iarna inca, si luna mi-a aflat taria pe care iubirea ta mi-a daruit-o astazi, deci cu multa vreme in urma... Ti-am alungat inghetul cu sarutul meu si tot ce e nevrut de mare astept la malul ei tacuta, sa adun. O raza alba a unui fulger mi-a luminat nisipul pe care pasii mei ii atinsesera crezand ca este zapada cazuta in ajun de schimb de lumi si de mine te-ai impiedicat.
Eram si erai in acel loc uitat de vremuri,asteptam si asteptai sa te grabesti spre viata, iar mana mea intinsa ai primit-o si tot ce va fi iar furtuna am oprit astfel.
La malul marii, pietre de neant se asterneau pe umerii frumosi ai iernii si n-am fugit nici eu, nici tu de inghetul ei, nici de zapada ei, si curatati, ne-am imbratisat viata si literele de lumina ale iubirii noastre s-au asternut intre paginile unei carti incet. Nimic mai simplu, uita sa crezi ca este complicat! Esti tu, sunt eu, este iubirea si viata unui tinut fermecat ale carui forme de relief le-ai urnit pentru a-ti reaminti fericirea... Iti curge in valuri iubirea pentru mine din ochii carora nu le vine a crede ca ne-am regasit si mi-e dor de tine inca de atunci cand ai crezut ca totul s-a sfarsit. M-ai invatat ca frica nu exista, m-ai invatat sa-i apar pe cei slabi, sa caut sa inteleg ca tot ce simt cu inima e bine si pentru tine am sa lupt ca sa ma ai... Iti daruiesc astazi, in prima zi din viata care a fost demult, cartea iubirii noastre... deci citeste ceea ce sufletele noastre au asternut acum...