Sunt langa tine si nu plec.
Sunt langa tine, stiu ca nu-ti vine sa crezi! Sunt langa tine si lumina mea e puternica datorita tie. Chiar daca stai cu ochii inchisi sa stii ca nu-ti ajuta la nimic, sunt langa tine si raman aici, nu plec! Curge lumina spre tine, se scrie o carte astfel si nu este un semn la voia intamplarii. E semnul nostru. Lacrima tacuta voi fi pe obrazul tau, pentru ca de acum nu voi mai lasa sa cada nici una din ochii ce dau lumina din belsug tuturor ce au nevoie de ea, fara sa intrebe daca lor le mai ramane ceva. Voi fi in surasul tau, ma voi prinde de genele tale, ma va chema un vers de-al tau, sa-l mai ajut din cand in cand, rana ta va incerca sa se ascunda de mine, dar pe ea deja am presarat iubirea mea si va fi bine. Graunte de lumina in casa ta, cuvant rasarit din piatra mangaiata de tine as vrea sa fiu si as taia din luna in fiecare noapte cate o felie sa poti sa asterni pe ea din necuprinsa-ti poezie. La ceasul acesta, cand sufletele sunt sfasiate de zapada ce cade, ma topesc curata in bratele tale si intaia ta imbratisare a amestecat potecile toate. De mi-ai da drumul acum ai crede ca m-as rataci, insa ochii de foc ai celor ce ne invidiaza mi-ar arata drumul spre tine. Pe treapta casei tale mi-ai lasat un semn si binecuvantata voi trece pragul in acordul muzicii lumilor nevazute inca de ceilalti. Ai asezat stelele intr-o ordine fireasca noua, mi-ai pus la urechi Pleiadele si generos cum stiu ca esti le daruiesti oamenilor fructe nemaivazute ca sa deschida ochii. Amaraciunea si indoiala s-au spalat in raul iubirii si de acum poti sa deschizi si tu ochii... sunt langa tine si nu plec.
Sunt langa tine, stiu ca nu-ti vine sa crezi! Sunt langa tine si lumina mea e puternica datorita tie. Chiar daca stai cu ochii inchisi sa stii ca nu-ti ajuta la nimic, sunt langa tine si raman aici, nu plec! Curge lumina spre tine, se scrie o carte astfel si nu este un semn la voia intamplarii. E semnul nostru. Lacrima tacuta voi fi pe obrazul tau, pentru ca de acum nu voi mai lasa sa cada nici una din ochii ce dau lumina din belsug tuturor ce au nevoie de ea, fara sa intrebe daca lor le mai ramane ceva. Voi fi in surasul tau, ma voi prinde de genele tale, ma va chema un vers de-al tau, sa-l mai ajut din cand in cand, rana ta va incerca sa se ascunda de mine, dar pe ea deja am presarat iubirea mea si va fi bine. Graunte de lumina in casa ta, cuvant rasarit din piatra mangaiata de tine as vrea sa fiu si as taia din luna in fiecare noapte cate o felie sa poti sa asterni pe ea din necuprinsa-ti poezie. La ceasul acesta, cand sufletele sunt sfasiate de zapada ce cade, ma topesc curata in bratele tale si intaia ta imbratisare a amestecat potecile toate. De mi-ai da drumul acum ai crede ca m-as rataci, insa ochii de foc ai celor ce ne invidiaza mi-ar arata drumul spre tine. Pe treapta casei tale mi-ai lasat un semn si binecuvantata voi trece pragul in acordul muzicii lumilor nevazute inca de ceilalti. Ai asezat stelele intr-o ordine fireasca noua, mi-ai pus la urechi Pleiadele si generos cum stiu ca esti le daruiesti oamenilor fructe nemaivazute ca sa deschida ochii. Amaraciunea si indoiala s-au spalat in raul iubirii si de acum poti sa deschizi si tu ochii... sunt langa tine si nu plec.
