Ne este rădăcina udă de iubire scursă din cer pentru noi. Am cules din roadele noastre şi ne-am gustat dându-ne unul altuia contur. Nu ţi-ai dorit complexitatea, ai vrut să fie simplu şi astfel am ales şi eu. Viaţa, în toată frumuseţea ei fără de preţ. Am renunţat la cimentuitele păduri şi am ales libertatea de a fi ninşi când iarna vine, iar lumina dinlăuntrul nostru ne readuce la viaţă în fiecare primăvară. Ne creşte grâu printre ruinele odinioarelor cărări pe care neantul le-a acaparat, dar asta înseamnă că viaţa revine şi acolo unde totul era pierdut. Curată ca pâinea crescută în cuptor, vindecată şi miraculos odihnită sunt. Curat ca picătura vie a apei de izvor, curat ca o zi de duminică imediat după slujbă eşti. În braţele tale cuprinzi tăcerea dinaintea bătăliilor şi îţi sorb de pe buze cuvintele tainicei pietre ce a închis drumul spre lăcaşul nostru sfânt. Aici, pe muntele sfânt putem să respirăm iubire, aici nu ucidem, nu furăm, nu râvnim, nu greşim, nu strigăm, nu cerem, nu murim şi nu cădem în păcat. Aici e zodia celor 6 trepte, aici ne sunt spălate frunzele de praful uitării şi aici iubirea noastră e nemuritoare. În pădurea infinitului iubirii dinlăuntrul nostru.
