Indiferent ce luptă duci, braţele mele te vor vedea aşa cum au făcut-o mereu, cuminte, dormind fără teamă până-n zori. Indiferent ce drum urmezi, voi fi mereu la capătul lui, călăuzindu-te din umbră. Indiferent ce riduri îmi va aduce timpul, eu te voi auzi mereu strigându-mă. Nu sunt fragilă, ţi se pare, am rădăcini adânci din clipa în care te-am adus pe lume. Da, m-ai văzut plângând de atâtea ori, dar nu vei afla niciodată de ce, căci este singura mea minciună în faţa ta: zâmbetul meu, ca să nu-mi cunoşti durerea. M-ai lovit fără să ştii cât doare, ai aruncat cuvântul cu forţa unui uragan şi abia apoi ai remarcat puterea lui. Indiferent ce alegeri vor face paşii tăi, eu voi veghea asupra ta, căci acesta mi-e rostul chiar dacă albinele ţi-au înveninat urechea. Te voi iubi chiar dacă pleci, chiar dacă spui că nu sunt ce ai nevoie, chiar dacă zborul tău nu va fi acolo unde l-am trasat când erai prunc. Prin tine curge iubirea mea din clipa în care te-am dorit, prin tine curge numele meu, prin tine curge viaţa mea şi prin mine vei trăi mereu, la fel cum o voi face şi eu prin tine, fiul meu...
