Am iesit in timp si el m-a plouat cu vise si taceri. M-am pierdut in pamant si astfel am aflat ce este viata, gustandu-l. Am plans in ploaia timpului fara ca vreo fiinta sa ma vada, m-am plimbat fara sens, spre nicaieri si am aflat de la luna ca tot ce este inrudit cu tine nu este randuit cu nimeni. Timpul este neincrederea in noi, cand nu ai limita de timp poti gandi ce vrei, poti trai ce vrei... Tu esti cel care esti dincolo de ceea ce tu esti. Esti suflet calator in timp si noaptea calatoresti acolo unde este nevoie de tine. Nu te strig pentru ca ma auzi bine, nu te bat pe umar pentru ca ma vezi, te vad, deci vin spre tine si in brate te voi tine cat timp lumina va fi lumina. De tine toate simturile mi-au vorbit, si tu esti un vis adeverit ce se vede prin mine, peste mine, dincolo de mine. Prin lume, peste lume dincolo de orice inchipuire. Visand, zburand, uitand de aripi plutind pe valuri. Vreau tot ceea ce simt, iubesc tot ceea ce vreau, simt tot ceea ce iubesc.Te-ai asternut ca si zapada, incet, dar sigur, in sufletul meu, si ramai acolo cu fiecare sunet care vine si revine.
