Sunt lângă tine. Te susţin. Ultima respiraţie de-ar încerca să te părăsească nu ar avea curaj să treacă de mine. Ştie că veghez asupra ta. Iubitul meu alb, se deschid cerurile şi nu te las să pleci cât timp mă poţi respira. Te voi purta în braţe prin cele 14 porţi. Ştii drumul pe de rost, nu te vei rătăci. Te îmbrăţisez înjumătăţindu-mă şi astfel te reîntregesc. Mâinile-mi se rotesc în jurul tău şi unde rană a fost odinioară acum e doar lumină. Spre fiecare stea mi-am îndreptat ruga şi am primit în palme din pulberea lor mierea iubirii pe care am amestecat-o cu polenul primului nostru sărut. Astfel te-am îngrijit şi în marea albastrei credinţe în tine ţi-am spălat încrederea. Suntem unul. Împreună suntem UNUL. E simplu. Nimic nu este viu până ce nu a fost măcar o dată mort. Dar ce te-a secerat s-a dus demult şi răsplata-ţi bate la poartă. Deschide-ţi ochii încet şi rosteşte-mi numele!
